Ajun de Crăciun și fericirea ca substantiv simplu

Alergăm frenetic după cadouri de Crăciun, ne proiectăm încă de la Paște belșugul mesei de Crăciun, visăm la familia perfectă și fericită chicotind în jurul bradului înainte de a descoperi surpriza făcută de Moș’. Dar bucuria reală, momentele tihnite, unde sunt?

Mă uit la valuri și nu îmi vine să cred ce văd. Mă bucur ca un copil în fața unei jucării noi. Ieri eram la -10 grade, totul era alb în jur, iar acum sunt pe plajă și privesc oceanul”, ne spune emoționată mama lui Andrei.
Încântați, dar deja obișnuiți cu peisajul, ne uităm și noi la valurile uriașe care se sparg aproape de mal, la surferii care se bucură de ele chiar și atunci când se prăbușesc, la copiii care aleargă desculți prin nisip. Ne punem de acord că e mai frig ca data trecută și stabilim să intrăm curând în restaurant, să comandăm prânzo-cina și încă un rând de vin.
Intrăm și continuăm ritualurile. Povești despre nimic sau despre viață, mai aruncăm un ochi pe Instagram, WhatsApp sau Facebook.

Mama lui Andrei ne dojenește discret, apoi adaugă, ca pentru ea: ”Acestea sunt cele mai frumoase momente din viață. Cele simple. Pe care trebuie să le primim cu bucurie. Necazuri, certuri… sunt sau putem găsi la tot pasul. Important e să nu le dăm atenție, să nu le alimentăm. (…)Eu de pildă, când e vorba despre vârstă, spun despre mine că sunt ”mai mare””.
Cea mai mare dintre noi emană blândețe și bunătate, deși intuiția îmi spune că are privirea unui om care a trecut prin multe greutăți. Totuși, despre orice-ar vorbi, subliniază partea pozitivă, promovează optimismul. Ne povestește că a avut o viață frumoasă și fericită alături de tatăl lui Andrei, ”chiar dacă Dumnezu a vrut să îl ia la El mai devreme”.
O însoțesc la o țigară pe terasă. ”Eu cred foarte tare în destin. Dacă destinul lui Andrei e să întemeieze o familie și să aibă copii, iar eu să am nepoți… se va întâmpla. Dacă nu are asta în destin, nu se va întâmpla. Am verișori care nu s-au căsătorit niciodată pentru că nu au găsit femeia potrivită”.

Later edit: După ce au revenit în Lisabona să ne conducă pe noi acasă, Andrei a invitat-o pe mama lui în Estoril, să înnopteze într-un apartament aflat la doi pași de plajă. E seara lor în doi, cu povești doar de ei știute. Și-au luat vin, nuci, brânză și struguri, iar dimineață s-au trezit să vadă răsăritul. Este una din cele mai mari plăceri ale ei: ”când privesc soarele cum se ivește din mare, parcă iese din sufletul meu! Mă inundă fericirea”.

Anul acesta eu chiar am primit cadoul de Crăciun mai devreme. Cu o întâlnire care mi-a mișcat sufletul. De fapt tot anul 2018 a fost bun cu mine: mi-a scos în cale oameni și situații exact așa cum aveam nevoie, în momentele potrivite. Mi-au încălzit, mi-au salvat sufletul sau mi-au arătat, fără să știe, cum să o fac eu. N-am alergat în căutarea lor, pur și simplu s-au întâmplat. Sunt recunoscătoare!
Crăciun fericit!
#JurnaldePortugalia

De Crăciun… fii mai bun! dacă ți-a plăcut articolul, operațiunea like&share va fi apreciată! 🙂

Please follow and like us:

2 Replies to “Ajun de Crăciun și fericirea ca substantiv simplu”

  1. Un articol pe cât de simplu este, pe atât frumos conceput. Mulţumesc pentru că exişti si că mă inspiri! Crăciun fericit!

  2. Multumesc frumos pentru apreciere! Craciun fericit! 🙂

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.