Cu bicicleta, la vânătoare de statui în București

Statuile și muzeele n-au fost o încântare pentru mine niciodată. Dar, recunosc, dintodeauna m-am pozat în fața lor. Macar așa – azi – am dovada că am trecut pe-acolo și nicio scuză ca să nu le aflu istoria.

Mai bine să explic titlul: ce m-a scos din casă într-unul din primele weekend-uri de primavară a fost promisiunea unei ture ușoare cu bicicleta, cu scopul de a afla povestea a 9 (într-un final au rămas 8) din cele mai interesante statui din București. Vânătoarea de statui a fost propusă de Alex Mircea prin al său On Adventure (https://www.facebook.com/www.onadventure.ro/ ) – mulțumiri (și) pe această cale!

Locul de întânire a fost în fața Hotelului Intercontinental, iar până acolo (de la Casa Presei) abia mi-am făcut încălzirea. Am alergat ceva, ca să ajung la ora anunțată pentru plecare, însă aveam să regret apoi hei-rup-ul: ne-am adunat cu greu în vreo… 45 de minute. I-am iertat ulterior pe toți, pentru că fără această inițiativă cel mai probabil aș fi avut parte de o zi fără activitate sportivă și… culturală!

Mi-a plăcut tare ce am descoperit, așa că voi enumera și voi adăuga scurtă descriere pentru câteva din statuile la care ne-am oprit pentru a le descoperi povestea.

Statuia lui Mihai Viteazul a fost mai întâi întruchiparea Ioanei D’Arc?

            Cine nu și-a dat măcar o dată întâlnire ”la coada calului”, la Universitate? E poate cea mai cunoscută statuie din București dar niciodată nu m-am întrebat cum, când și de ce a ajuns acolo. Am aflat acum, la o plimbare cu bicla – cât de tare, nu?! Internetul abundă în informații legate de acest amplasament, așa că mă voi limita la a a enumera câteva idei, iar celor interesați de mai mult… nu trebuie să le spun eu că au în Google un ajutor de nădejde. Statuia lui Mihai Viteazul din București este prima statuie ecvestră din Capitală și a fost lucrată și finalizată de sculptorul francez Albert – Ernest Carrier-Belleuse în 1873. O legendă despre care s-a scris și în ediția locală a National Geographic (oare e doar legendă?!), în octombrie 2012,  spune că statuia lui Mihai Viteazul e de fapt o statuie a Ioanei D’Arc, pe care sculptorul francez ar fi făcut-o pentru oraşul Nantes, dar pe care autoritățile locale nu și-au mai permis-o. La scurt timp, a venit însă solicitarea de la București, iar artistul-întreprinzător ar fi înlocuit capul Ioanei D’Arc cu cel al voievodului şi crucea cu barda! Sunt multe argumente pro și contra acestei povești, iar pentru că tabăra celor care susțin că doar niște ignoranți ar putea susține o asemenea teorie despre o statuie ce simbolizează unitatea românilor, rămânem în sfera de legendă urbană, iar fiecare să aleagă ce crede și ce… cercetează.

Ce nu este însă legendă e faptul că același sculptor francez a folosit același model de cal pentru statuia generalului Manuel Belgrano din Buenos Aires, însă asemănările s-ar opri aici. Pam-pam! Să mai zică dom’le cineva că (doar) românul face și desface…

Maica Smara a ”patentat” workshop-urile despre călătorii

De câte zeci, sute de ori trec bucureștenii pe lângă această statuie, câte săruturi furate nu a ”văzut” ea și nu numai… fiind amplasată într-un loc să zicem ferit, între tufișuri. Smaranda Gheorghiu, cunoscută în epocă drept Maica Smara, ”botez” făcut  de buna ei prietenă Veronica Micle, a militat pentru reformarea sistemului de învăţământ românesc, fiind autoare de manuale şcolare şi de literatură pentru copii. Cu siguranță cu toții am recitat sau cântat ”Vine, vine, primăvara”, poezie pe care chiar ea a scris-o. Despre Maica Smara mai trebuie să știm că a fost militantă pentru drepturile femeilor, dar și că era extrem de pasionată de călătorii, iar prima femeie din lume care a făcut o călătorie la Polul Nord a fost chiar ea! A bătut România în lung și în lat, cât și multe țări din Europa, între care ItaliaBelgiaFranțaSuediaDanemarcaCehoslovaciaGreciaGermaniaUngaria, precum și din Asia. A scris cărți și a ținut conferințe pentru a relata impresii din aceste călătorii. Workshop-urile din zilele noastre… 🙂

Modura, salvatoarea Regelui Carol al II-lea

La capătul dinspre Piața Charles de Gaulle a Aleii Cariatidelor, pe aceeași linie cu statuia lui de Gaulle se află Fântâna Modura, inaugurată în 2006. Este un bazin din piatră, placat cu ceramică, în centrul căruia se află statuia din bronz a Modurei, o fată îmbracată în costum popular, care poartă pe umăr un ulcior. Originalul statuii a fost ”zburat” de comuniști pentru a-i face loc statuii lui lui Stalin, iar vreme de vreo 50 de ani nu s-a știut nimic despre Modura. A fost găsită în 2005 sau 2006 în cimitirul Bellu. Dar cine a fost Modura?

Pe 6 iunie 1930, avionul cu care viitorul rege Carol al II-lea venea spre București de la München, a rămas fără unul din rezervoare, astfel că pilotul a trebuit să aterizeze forțat la marginea satului Vadu Crișului, din Bihor. Fata care a trecut pe acolo și i-a dat regelui să bea apă din ulciorul de lut e chiar Modura. În semn de mulțumire, ea a fost invitată să facă parte din suita regelui.

La scurt timp a fost model pentru una din bancnotele din acea perioada, iar la 8 iunie 1940, cu ocazia aniversării a 10 ani de la revenirea în România, Regele Carol al II-lea a emis o monedă de aur care o reprezintă pe fata ce l-a ajutat atunci când el aproape că s-a prăbușit cu avionul în Bihor.

Please follow and like us:

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.