La cort în Wadi Rum sau locul în care beduinii te așteaptă cu salteaua încălzită

După experiența din Maroc de acum câțiva ani, nu mă mai vedeam prea curând (ca să nu zic… vreodată) dormind la cort în deșert. Însă dorința de explorare e mare, iar uneori surprizele plăcute vin chiar atunci când ai curajul să fugi chiar spre ce ți-e frică!

Una din primele evadări de anul acesta am ales, de bunăvoie și nesilită de nimeni, să o fac în Iordania. O destinație nouă (mai puțin populară), altfel, cu mult soare și plaje întinse când încă în București ne luptam cu nămeții. Însă astăzi îmi voi aminti despre episodul petrecut în deșert. Celebru pentru nisipul roşu şi stâncile vechi de milioane de ani, în Wadi Rum te vei simți exact ca pe Marte. Aici s-au filmat producţii uriaşe de la Hollywood, precum „Marţianul“ şi „Lawrence al Arabiei“. Toată lumea îți va spune asta când ajungi acolo, același lucru îl vei citi și în review-urile de pe internet. Povești autentice poți afla doar dacă mergi acolo și ai norocul de a întâlni unul din cei doar cinci ghizi beduini acreditați din Iordania, care te vor călăuzi într-un fel unic prin fascinantul Wadi Rum. Eu l-am cunoscut pe Abdullah Aljazi născut și crescut în deșert, dar astăzi general manager al propriei companii, și absolvent de MBA în America. E unul din cei cinci de care pomeneam mai sus…

Abdullah mi-a amintit că nimic nu se compară pe lumea asta cu cerul înstelat din deșert, iar confirmarea a venit la scurt timp după prima rundă de povești. Experiența vieții alături de beduini nu mai e așa de speriat, după ce tehnologia și all inclusive-ul a ajuns chiar și acolo, in the middle of nowhere!

Plimbarea de seară la apus s-a încheiat cu focul de tabără, lângă care turiștii și gazdele se prind în dansuri specifice zonei. Poate pentru unii e puțin ciudat că o asemenea atmosferă e udată cu… ”ceai”, în timp ce alții se minunează de felul în care e pregătită cina: într-o groapă în nisip, plină de jar, sunt puse platouri pline cu carne de miel și pui, multe legume şi orez. După două-trei ore, acestea sunt scoase, iar turiștii se așează disciplinați la coadă pentru a-și ”desena” platoul de seară. Ai de ales între zeci de sortimente, toate proaspete, toate  gătite sub ochii tăi…

Iar dacă până acum nu am reușit să vedem cortul în care vom înnopta, iată că a venit și momentul adevărului: fiecare primește o cheie (?!), beduinii ne iau bagajele și ne conduc pe aleile construite din lemn și delimitate de instalații luminoase care ziua se încarcă la soare. Ați ghicit (sau nu!): cheia deschide cortul și nu mică mi-a fost mirarea că sub amenajarea specifică locului, se află ”duble” sau apartamente cu mult mai confortabile și mai primitoare decât multe cazări de care am avut parte în alte vacanțe. Cu baie mare și apă caldă, cu paturi confortabile și așternuturi impecabile. Iar cireașa de pe tort a fost salteaua încălzită, care, pentru friguroși ca mine trece cu ușurință la categoria ”aurul din deșert”. Nu de alta, dar deși ziua arșița îți taie respirația, noaptea, acul termometrului poate coborî până spre zero grade.

După un somn bun, odihnitor, dimineața următoare a fost și ea de pus în ramă: lângă tabăra noastră, deasupra munților roșii și stâncoși câteva  baloane cu aer cald colorau peisajul. Cafeaua cu cardamon și micul dejun copios ne-au pregătit pentru ziua fabuloasă în care ne aștepta safari-ul cu jeep-uri prin deșert.

Please follow and like us:

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.