Preludiul unui #JurnaldePortugalia

Preludiul-unui-#JurnaldePortugalia

Eșecul nu este un popas în drum spre succes. Cine crede asta se îmbată cu apă rece. Poate fi ca un duș rece, care să te facă să vezi mai bine realitatea, însă tot eșec se numește. Și am început așa acest text pentru că a venit vremea să pornesc materialele din seria #JurnaldePortugalia și mi-am dat seama că nu v-aș fi scris de la câteva ore distanță (cu avionul Wizz Air) de România dacă nu mă împiedicam tare de tot la începutul acestui an.

Pentru că da, drumul meu spre Lisabona a început întâmplător, cu fața, dar mai ales cu sentimentul julite. Și ce faci când trebuie să-ți revii după ce tot psihicul tău lovește cu bestialitate și fără airbag-uri stâlpul, apoi ricoșează-n râu? Da, dom’le – hai că nu sunt chiar inutile sutele de articole ”Top 10 metode de a te reface după…” exact! I e ș i  d i n  z o n a  d e   c o n f o r t! O-la-la!

Știu că trec de la una la alta, dar undeva, acolo, există o logică! 🙂 De la 18 ani am muncit tot timpul full time. Primii 14 ani în presă, cei mai recenți doi ani în PR. Zi de zi, zi de zi. Iar pentru ăștia mici, care se plâng de programul copleșitor 10.00-18.00, le-aș povesti puțin cum în primii patru ani – adică fix de la 18, când am început facultatea și până la 22 când am terminat-o – duminicile au fost lucrătoare, pentru că nah, cotidianul e… cotidian, iese și lunea și trebuie făcut duminica. Efectiv habar nu aveam cum e viața altfel. Aveam să descopăr la 23, când m-am mutat la alt ziar, care avea și ediție de duminică și da, ai ghicit! Se făcea sâmbăta.

Așa am început să gust săptămâna cu șapte zile lucrătoare și o așteptam pe cea cu trei lucrătoare ca pe Moș Crăciun. Pentru că aici zilele lucrate în weekend se recuperau cu sfințenie, iar când reușeam să lipesc liberele de sâmbătă-duminică parcă îl prindeam pe Dumnezeu de picior! O adevărată minivacanță de care chiar am învățat să profit… câțiva ani mai târziu, când a apărut Facebook-ul și check-in-ul te obliga să ieși în/din oraș, din țară dacă se putea. Dar sinceră să fiu nu prea m-am omorât niciodată cu check-in-urile, îmi era groază de colegii de treabă care-și rodeau unghiile de… fericire că mai exploram eu o destinație nouă… Unghii roase sunt peste tot și în toate vremurile, doar că între timp a apărut posibilitatea filtrării/restricționării audienței, și, în plus, slavă Domnului m-am mai relaxat și eu.

Ce legătură are toată această introducere cu prezentul sau cu subiectul de azi? Păi are! Pentru că toți acești ani m-am întrebat oare cum o fi să trăiești pe bune studenția, să fii liber, să nu fi legat de un program fix la birou, să mergi la petreceri să călătorești unde și când poftești. Într-o paranteză fie spus, știm cu toții – din bancuri și din realitate – că studenția e fix perioada aia în care ai cu ce, ai cu cine, uneori ai și unde.. doar că trebuie să ți le permiți pe toate. Eh, și uite așa revenim în zilele noastre, și urmează să vă spun cum m-am apucat eu la bătrânețe de un master ”pentru seniori” și cum am continuat acest program de studiu în țara în care mi-am dorit dintotdeauna să purced într-o lungă și fascinantă călătorie. Portugalia!

Chiar în aceste momente vă relatez din apartamentul din Lisabona în care locuiesc deja de o lună, tocmai m-am întors dintr-o vacanță ad-hoc în Algarve unde am fost cu o gașcă uriașă, acum o oră am încheiat un comunicat de presă legat de cea mai mișto campanie din zona de digital care se desfășoară anul ăsta în România, urmează să îmi book-uiesc lecțiile de surf pentru weekend-ul viitor și-apoi mă pregătesc să plec la cursuri. Nu e ușor, nu e nici greu, dar e o uriașă provocare să mă disciplinez într-o lume în care totul funcționează de la sine, dacă funcționează, dacă nu… dăm o petrecere și mai vedem! Și spun disciplină pentru că abia atunci când ai libertatea totală – și mă refer aici în mod special la managementul timpului – îți dai seama cu adevărat cât de sărac sau cât de bogat ești.

Fără vise, fără așteptări!

Primele săptămâni din probabil aventura vieții mele (de până acum) au decurs mai bine decât mă așteptam. Poate tocmai pentru că nu am poposit aici nici cu vise, nici cu așteptări. Doar cu o dorință uriașă de a înfrunta temeri, de a descoperi, cunoaște. De a mă (re-)cunoaște, dar acesta e un capitol pe care nu l-aș aborda, mai ales pentru că online-ul este ultra-saturat de povești și sfaturi pe această temă, astfel încât mi se pare că descoperirea de sine a ajuns un subiect cvasiderizoriu. În realitate, persoanele care pot da sfaturi cu adevărat utile sunt atât de puține. Nouă, celorlalți, ne rămâne lupta cu practica.

Dar apropo de asta! În ultima vreme foarte mulți cunoscuți mă întreabă ce-i cu această mutare și mai ales dacă am de gând să rămân aici. Mă rog… în realitate primesc zeci de somații că ”trebuie” să rămân aici. Și nu glumesc deloc! De parcă aici zburdă câinii cu covrigi în coadă. E drept că e tare frumos. E magic! Oamenii sunt relaxați, tot timpul bine-dispuși și deschiși. Până la ploaia care a ajuns în Lisabona în locul uraganului Leslie, vremea a fost și este absolut superbă. Iar pentru cine se întreabă ce fac eu aici, răspunsul este că în următoarea perioadă studiez îmi voi continua specializarea în Comunicare, lucrez remote pentru Zaga Brand iar tot ce voi descoperi în următoarele luni în Portugalia voi transpune în articole care vor apărea pe blog și pe Adevarul.ro. Toate materialele, la fel ca și postările din social media vor fi reunite prin hashtag-ul #JurnaldePortugalia.

E-book cu recomandări 100% testate

Pentru că este o experiență altfel, în care chiar interacționez des și intens cu comunitatea de aici, îmi doresc ca la sfârșit să scot un e-book, prin care orice turist să poată găsi care sunt cu adevărat cele mai faine atracții de aici, cele mai bune restaurante, rooftop-urile cu cea mai faină atmosferă, punctele de panoramă pe care nu trebuie să le ratezi, activități pe care le poți face gratis sau la prețuri foarte avantajoase, care sunt excursiile de bifat în ”vecinătate”, care sunt muzeele care merită cu adevărat vizitate, toate filtrate prin ochi și… buzunar de călător exigent. Voi documenta totul cu fotografii, voi aduna sfaturi de la localnici și nu în ultimul rând sper să mă inițiez cât de curând și în zona de video.

Așadar, dacă nu o faceți deja, vă invit să mă urmăriți pe Instagram și pe Facebook, iar de restul mă ocup eu să vă trag de mânecă de fiecare dată când am noutăți. Pentru transmisiuni aproape ”în direct” încerc să postez zilnic, prin story-uri, conținut vizual cu tot ce îmi iese în cale interesant de împărtășit.

Dacă ți se pare interesant proiectul meu, #JurnaldePortugalia… sharing is caring! 🙂

Please follow and like us:

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.